Contribuţia educaţiei fizice şi kinetoprofilaxiei asupra elevilor claselor primare

Abstract

Copiii din ciclul primar cu vârsta cuprinsă între 7 – 10 ani se caracterizează prin anumite particularităţi de creştere şi dezvoltare, atât a întregului organism, cât şi la nivelul sistemelor de organe. În acest context, anume etapa ciclului primar este caracterizată printr-un şir de schimbări esenţiale în viaţa copilului: anturajul, cercul de persoane, apar obligaţii noi, se reduce activitatea fizică. Toţi aceşti factori, în cumul, solicită o intensă activitate fiziologică a întregului sistem de organe, de aceea în perioada de adaptare la condiţiile şcolare este necesară o atenţie sporită din partea părinţilor şi profesorilor. Orice abatere în dezvoltarea normală a aparatului locomotor, îndeosebi deficienţele de atitudine, trebuie tratate cu seriozitate. Kinetoprofilaxia, considerată o parte integrantă şi ramură de avangardă a terapiei prin mişcare, constituită pe axioma unanim acceptată în ştiinţele medicale, conform căreia „este mai uşor să previi decât să tratezi”, poate fi aplicată omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de apariţia sindromului de decondiţionare fizică; omului vârstnic, la care decondiţionarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea şi organicizarea ei; iar omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de apariţia unor agravări sau complicaţii ale acestor boli.