Аннотации:
Abordarea psihopedagogică şi psihosociologică a comportamentului prosocial denotă că este explorat un câmp de cunoaştere unic, chiar dacă în cadrul lui pot fi identificate mai multe direcţii de cercetare: înţelegerea proceselor psihice ale persoanei în contact cu socialul, determinarea stărilor emoţionale şi a comportamentelor de către factorii de mediu, percepţia situaţiilor sociale, formarea opiniilor, influenţa rol-statusurilor sociale asupra personalităţii etc. şi înţelegerea funcţionării societăţii, prin studiul raporturilor dintre indivizi şi organizaţii sociale, prin cercetarea proceselor de socializare, de asimilare a modelelor sociale şi de adoptare a valorilor sociale.
Actualmente, pedagogii îndeplinesc mai multe roluri didactice şi sociale, în cadrul “paradigmei celor 12 necesităţi” (afective, cognitive, sociale, valorice; de afiliere, de realizare, de autonomie socială, de participare ideologică; de ataşare, de experimentare, de comunicare, de implicare axiologică), proprie educaţiei postmoderne, corespunzător unor cerinţe psohosociale tot mai diversificate ale cuplului personalitate-societate.
