Proceduri ordinare de arbitraj aplicabile în soluționarea litigiilor sportive

Abstract

Actualitatea. Litigiile în sport definesc, în general, toate genurile de conflicte în cadrul tuturor activităţilor care ţin de sport. Unele dintre ele ţin de chestiuni de principiu. Altele se pot raporta la interese diverse, cum ar fi eligibilitatea individuală a sportivului, probleme financiare, conflictele de autoritate competenţă, realizarea sau încălcarea contractului, violenţa, renumele, onoarea, libertatea şi drepturile omului etc. De asemenea, litigiile de acest gen pot implica probleme ce au legătură cu sportul, cu probleme pecuniare sau alte interese cu referire la practicile sau la dezvoltarea sportului în ansamblu. Soluționarea acestor litigii se poate realiza prin intermediul arbitrajului, respectiv prin pronunțarea unor decizii de către un terț, care sunt obligatorii pentru părțile ce au fost de acord să adreseze o dispută sportivă la TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) prin formularea unui apel sau a unei acțiuni de arbitraj. Arbitrajul sportiv este o jurisdicție privată, care se opune arbitrajului de drept public existent în prezent la nivel internațional în rezolvarea diferendeor dintre state. Această formă de arbitraj are o natură convențională, întrucât modul de organizare și administrare este invocat la alegerea părților litiguante sau a tribunalului arbitral. Scopul cercetării constă în reflectarea regulilor procedurale și ordinare de arbitraj ce pot fi aplicate, sub anumite condiții legale, în soluținarea litigiilor sportive. Metodologia cercetării a fost selectată astfel, încât să răspundem principalelor cerinţe specifice unui studiu constatativ. Sistemul metodologic a fost compus din: metoda anchetei; metoda autoobservaţiei; metoda observaţiei sistematice; metoda analizei produselor activităţii. Concluzii. Cunoașterea regulilor de arbitraj, a dispozițiilor speciale aplicabile procedurii ordinare de arbitraj sunt esențiale în soluționarea litigiilor sportive. Procedura ordinară de arbitraj este confidențială, iar nerespectarea acestei obligații atrage o formă de răspundere față de arbitrii care o încalcă. Deciziile pronunțate în procesele arbitrale nu se publică, fapt pentru care studierea unor spețe juridice soluționate pe această cale este mai dificil de cunoscut din jurisprudența internațională. În acest context, cunoașterea aspectelor de drept procedural aplicabile pentru rezolvarea disputelor sportive pe calea arbitrajului este în beneficiul sportivilor, al Comitetelor Olimpice Naționale, al Federațiilor Internaționale și al Federațiilor Naționale, precum și al altor persoane interesate în acest sens. Actuality. Disputes in sport generally define all kinds of conflicts in all sports activities. Some of them are matters of principle. Others may refer to various interests, such as individual eligibility of the athlete, financial problems, conflicts of authority, competence, realization or breach of contract, violence, reputation, honour, freedom and human rights, etc. Such disputes may also involve issues related to sport, money matters or other interests in terms of practices or the development of overall sport. The solution of these disputes can be settled through arbitration or by pronouncing of third party decisions, which are mandatoryfor parties that have agreed to present a sporting dispute at CAS (The Court of Arbitration for Sport) by making an appeal or arbitration action. Sports arbitration is a private jurisdiction that currentlyopposes the public law arbitration at the international level in resolving any disputesbetween states. This form of arbitration is of a conventional nature, since the way of organization and administration is invoked at the choice of disputing parties or the arbitration tribunal. The aim of the research is to reflect the procedural and ordinary arbitration rules that may be applicable, under certain legal conditions, in the settlement of sports disputes. The research methodology was selected to respond to the main requirements specific to anestablished study. The methodological system was composed of: the survey method; the self-observation method; the method of systematic observation and the method of analysing the products of the activity. Conclusions. Knowing the rules of arbitration, the special provisions applicable to the ordinary arbitration procedure are essential in the settlement of sports disputes. The ordinary arbitration procedure is confidential, but noncompliance with this obligation assumes a form of liability to the arbitrators violating it. Decisions rendered in arbitration proceedings are not published, which is why the study of legal issues settled in this way is more difficult to understand in international jurisprudence. In this context, the knowledge of procedural law issues applicable to the settlement of sports disputes by way of arbitration is for the benefit of athletes, National Olympic Committees, International and National Federations, as well as other interested parties for this purpose.